Școala Primarǎ Bostǎnești, Clasa a III-a
Îndrumǎtor, Înv. Ferenṭ Cristina Ana
Cei
doi prieteni
Într-o
zi frumoasǎ de primǎvarǎ, o albinuṭǎ pe nume Sara pleacǎ sǎ adune miere în
apropierea unei pǎduri. Soarele strǎlucește pe cerul senin, iar vântul adie ușor.
Crengile copacilor la fel ca și iarba se îmbracǎ cu o hainǎ verde tânarǎ și
proaspatǎ. Pǎsǎrile cǎlǎtoare terminǎ
cuiburile și asteaptǎ sǎ iasǎ din ouǎ puișorii cei mici.
Florile
colorate și graṭioase împrǎștie în poianǎ
parfumul lor îmbietor.
Sara
veselǎ culege polenul din florile colorate și parfumate. Dupǎ un timp apare și
prietenul ei Bondǎrel.
-
Bondǎrel, eu am cules aproape tot polenul care este necesar pentru a-l duce la
stup. Dacǎ vrei pot sǎ te ajut și pe tine?
-
Da, multumesc Sara. Dacǎ o sǎ terminǎm mai repede putem sǎ jucǎm ascunselea.
- O,o,
minunat! Sunt de acord.
Dupǎ
câtva timp cele douǎ albine terminǎ munca și
încep sǎ se joace.
Timpul
trece , iar cei doi prieteni nici nu
realizeazǎ cǎ se aproapie seara. Din
curiozitate Bondǎrel intrǎ în pǎdure, și
se ascunde într-o crenguṭǎ dintr-un brad. Sara îl cautǎ, dar în zadar, nu îl gǎsește.
Deodatǎ
dintr-o pânzǎ își face apariṭia un pǎianjen
uriaș. Bondǎrel amuṭește. În acel moment vine în grabǎ și Sara. În momentul când uriașul
vrea sǎ-l prindǎ în pânza lui, Sara îl ia de aripioarǎ pe Bondǎrel și zboarǎ repede din pǎdurea de conifere.
Într-un
final cei doi prieteni ajung teferi la
stupul albinelor. Astfel aventura celor doua albinuṭe are un final fericit.
Elevǎ
- Crǎciun Raisa, Clasa a III-a
Școala Primarǎ Bostǎnești
Îndrumǎtor, Înv. Ferenṭ Cristina
O
faptǎ bunǎ
Într-o dimineaṭǎ însoritǎ de primǎvarǎ,
douǎ albinuṭe Andra și Ana pleacǎ împreunǎ sǎ culeagǎ polen din poiana inverzitǎ. Vântul
adie ușor crengile copacilor. Pe ramuri pǎsǎrelele ciripesc vesele și se întrec
în trilurile lor ca într-un concert. Iarba este proaspatǎ, iar florile
parfumate alcǎtuiesc un covor multicolor.
Cele douǎ prietene se pun pe treabǎ și
încep sǎ culeagǎ polen din .
toporașii gingași, viorelele delicate, brândușele parfumate și narcisele albe.
Culeg polenul cu atâta spor, iar în scurt timp își
umplu cele doua gǎletușe. Soarele, gâzele și pǎsǎrile parcǎ le invitǎ la joacǎ. Așa
cǎ cele douǎ prietene încep sǎ alerge
vesele în aerul curat.
Dupǎ un deal un pârâu rece curge la vale
cu apa lui limpede.
Deodatǎ se aude un scâncet.
- Ai auzit, Andra? Se aude un
strigǎt.
- Sǎ mergem, cineva este în pericol!
În apǎ este un fluture colorat în
galben, și aripioarele albastru și roșu, care strigǎ dupǎ ajutor. Bietul
fluturaș se zbate sǎ rǎmânǎ pe luciul apei. Ana zboarǎ și ia repede o frunzuliṭǎ
dintr-un tei din apropiere și o întinde fluturelui. Andra încearcǎ
sǎ tragǎ frunza împreunǎ cu biata
vietate la mal. Cu ultimele puteri fluturașul se agaṭǎ de plantǎ. Cele douǎ albinuṭe apucǎ de o parte și de alta frunza și
zboarǎ cu ea la mal.
Fluturașul își revine încet apoi le mulṭumește
și își ia zborul ușor spre casǎ.
Albinuṭele își iau gǎletușele cu polen,
apoi zboarǎ spre stup, mulṭumite de faptǎ bunǎ care au facut-o.
Elev – Pavel Vasile, Clasa a III-a
Școala Primarǎ Bostǎnești
Îndrumǎtor, Înv. Ferenṭ Cristina
Sosirea
primǎverii
Este deja martie, iar primǎvara dǎ semne ca
deja doreste sǎ-și faca apariṭia. Primul vestitor al ei este ghiocelul, care
sfios a scos capul din peticele de zapadǎ ramasǎ pe pǎmânt. Iarna tristǎ începe
sǎ-și facǎ bagajul și sǎ plece urmând sǎ se întoarcǎ mult mai tarziu. Soarele începe
sa fie mai blând iar razele lui mai strǎlucitoare.
Pǎsǎrile cǎlǎtoare se întorc din ṭǎrile
calde și ne ureazǎ bun gǎsit. Berzele, cocorii, rândunelele, raṭele și gâștele sǎlbatice se adunǎ în
stoluri și apoi se rispesc și ne anunṭǎ bucuroase cǎ a venit primǎvara.
Natura deasemenea se schimbǎ.
Copacii odinioarǎ goi au înmugurit deja dând semne cǎ ei urmeazǎ sǎ înfloreascǎ și mai frumos decat anul
trecut. Florile deasemenea încetul cu încetul au început sǎ aparǎ colorând natura. Toporașii draguṭi, brândușele delicate si viorelele frumoase,
apar una cate una si împrǎștie în aer un miros parfumat si proaspǎt.
Vântul acum adie ușor și este atât de blând și cald încât în momentul în care îi simṭi atingerea pe faṭa e ca și cum ar vrea sǎ te mângâie.
Fluturii zboarǎ prin aer ca într-un dans, iar în grǎdini și pe dealuri copiii
zglobii se joacǎ și cântǎ împreunǎ.
În aer plutește dragostea si
fericirea. Acestea sunt semnelele care anunṭǎ venirea primǎverii.
Elev – Popa Teodor, Clasa a III-a
Școala
Primarǎ Bostǎnești
Îndrumǎtor, Înv. Ferenṭ Cristina
Zâna Soarelui
Într-o
zi frumoasǎ de primǎvarǎ în grǎdina
bunicii se întâmplǎ ceva fantastic.
Cerul este senin, iar razele soarelui lumineazǎ grǎdina îmbrǎcatǎ ca de sǎrbǎtoare.
Copacii își poartǎ cu mândrie florile colorate și frumos parfumate.
Am
ieșit în grǎdinǎ, iar oile împreunǎ cu mieii zglobii pasc iarba proaspǎtǎ. Stau
la umbra cireșului și privesc întregul peisaj parcǎ desprins dintr-un basm.
Deodatǎ o razǎ
de soare coboarǎ pe pǎmânt, iar pe raza o fatǎ cu o rochie coloratǎ si pletele blonde își face aparitia. Este fiica
cea micǎ a Soarelui, care vine sǎ
culeagǎ o floare. Prinṭesa rupe repede o floare și vrea sǎ plece, dar aude un
scâncet în urma ei. Este un ghiocel care plânge. Zâna își dǎ seama ca în grabǎ a atins din gresealǎ tulpina ghiocelului cu trena ei. Pentru cǎ floarea are frunza frântǎ prinṭesa se
simte vinovatǎ și îl întreabǎ
ce dorintǎ are.
-
Dragul meu ghiocel, ce dorinṭǎ vrei sǎ-ṭi
împlinesc? Îṭi dorești gingǎșia narcisei, parfumul zambilei, delicateṭea brândușei,
sau frumuseṭea lalelei?
-
Nu-mi doresc nimic din toate acestea, vreau doar sǎ fiu prima floare care rǎsare
din zapadǎ, spune ghiocelul.
Atunci
o lacrimǎ ca o perlǎ se scurge de pe
obrajii prinṭesei și cade pe frunza
ghiocelului, care printr-o minune se vindecǎ. Vraja s-a întâmplat.
Mǎ liniștesc, apoi parcǎ zâna se apropie de mine și mǎ îndeamnǎ sǎ merg cu ea. O razǎ de soare mǎ împresoarǎ apoi plutesc în aer sus pânǎ la cer. Atunci Zâna
Soarelui îmi spune cǎ astazi este ziua
onomasticǎ a surorii ei mai mari. Am
intrat într-un palat galben auriu și strǎlucitor. Într-o salǎ mare dansau prinṭi și prinṭese îmbrǎcate cu
rochii strǎlucitoare cu nestemate. Au pǎrul lung și blond, iar pe cap poartǎ
coroniṭe cu diamante. Ele danseazǎ alǎturi de niște prinṭi îmbrǎcaṭi cu haine
cusute cu fir de aur. Aurora Borealǎ fiica cea mare a Soarelui mǎ invitǎ sǎ mǎ
distrez alǎturi de ei. Regele și regina
stau pe tron și urmǎresc cu interes și plǎcere
petrecerea fiicei lor. Nici nu îmi dau seama când trece timpul în mod plǎcut,
iar prietena mea îmi aduce o caleașcǎ
trasǎ de șase cai înaripaṭi. Mǎ trezesc și sunt la umbra cireșului înflorit.
Atunci îmi dau seama cǎ am visat.
Mai
târziu intru în casǎ și îi povestesc
totul bunicii.
Eleva - Vlad Andreea Alexandra, Clasa a
III-a
Școala Primarǎ Bostǎnești
Îndrumǎtor, Înv. Ferenṭ Cristina
Soare arzător
Soare arzăor
Mai lasă-mă să
zbor
Peste bolta
cerului,
Prin câmpia
verde-ntinsă,
Peste-oceanele
măreţe,
Pintre munţii
plini de cete,
Ce frumos ar fi
să zbor!
Obosită să cobor
Jos în valea
florilor,
În lumea
izvoarelor,
Iar apoi s-adorm
Pe tărâmul
viselor.
(Ştefan Elena,
clasa a VII-a C)
Primăvară…
Primăvara a
sosit
Firicele de
iarbă
Iar se lasă
pe-aripa vântului.
Ies muguri vii
de flori
Livezile pornesc
A-nmiresma
pământul.
Totu-i verde,
totu-i viu,
Împrejur, în
depărtare
Natura pare-a fi
o gingaşă floare.
(Ifrim
Francesca, clasa a VI-a B)
Vis
de primăvară
Sub razele blânde ale discului
auriu, zăpada se topeşte văzând cu ochii şi se retrage în unghere întunecoase.
Mantia albă a iernii, cândva impecabilă şi pufoasă, acum pare o draperie sfâşiată
de razele calde şi blânde ale soarelui tutelar. Micile şi firavele firicele de
iarbă par nişte spiriduşi adormiţi care sunt treziţi pintr-o vrajă de poveste.
Izbânda noii vieţi, a noii primăveri
este pe cale să se înfăptuiască. Deşi a fost o iarnă prelungită, totul se
dezmorţeşte încetişor, mai ales după sărbătoarea pascală. În Săptămâna Luminată
soarele şi-a împrăştiat căldura peste întreg ţinutul. Toatălumea devine mai
veselă şi admiră basmul primăverii.
(Dumitriu
Bianca, clasa a VII-a C)
PROFILUL
COLEGEI DE BANCĂ
Amintirea colegului, sau a colegei
de bancă din şcoala gimnazială ne va rămâne pentru totdeauna acolo într-un
cufăr preţios al sufletului nostru. Anii trec, viaţa ne va pune în faţă
diversele ei încercări, însă vor fi moment când nostalgia anilor petrecuţi la
şcoală ne va face să suspinăm după vârstele fericirii absolute: copilăria şi
adolescenţa.
(prof. Neagu C.
Elena)
Teodora este colega mea de bancă.
Are 13 ani ş 1,55 cm, părul îi este de culoare şatenă, de parcă un pictor
celebru i-ar fi creionat portretul cu un penel magic. Inteligenţa, ambiţia şi
spiritul de observaţie de care dă dovadă colega mea de bancă evidenţiază
efortul pe care îl depune cu tot sufletul în tot ceea ce are de realizat. Pe
Teo, căci aşa o alintăm noi colegii, o cunosc încă de la grădiniţă şi îmi
doresc ca prietenia noastră să dureze o viaţă, chiar dacă drumurile noastre o
vor lua la un moment dat pe căi diferite.
(Dumitriu
Bianca, clasa a VII-a C)
Colega mea de
bancă este Bianca. Eu şi Bia ne cunoaştem încă de la grădiniţă, dar prietenia
noastră a crescut treptat şi atât de frumos, de parcă ar fi fost o floare
îngrijită cu dragoste şi cu abnegaţie de cel mai iscusit grădinar. Ea este o
fată frumoasă, atât la exterior, cât şi la interior, căci delicateţea
sufletului ei, mi-a dovedit că îmi este
o prietenă de nădejde. Dacă ar fi să mă ghidez după aspectul ei fizic, aş
asemăna-o cu o eroina din basme, cum ar fi mezina unei familii regale: ochii ei
mari şi verzi, cu gene lungi şi dese sunt oglinda sufletului ei firav.
Cu personalitatea ei vibrantă,
Bianca poate muta munţii din loc, căci voinţa de care dă dovadă îi oferă
puterea necesară să treacă peste orice greutate. Desigur, ca orice om, cred că
are şi părţile ei negative, dar spre bucuria mea, nu mi-a aratat această latură
a ei.
Îmi doresc să rămânem prietene şi
peste ani, şi să ne amintim cu bucurie de vârsta fericirii absolute.
(Mania
Teodora, clasa a VII-a C)
Colega mea de bancă, Andreea, este o
fată minunată. Înaltă, brunet, cu doi ochi căprui ce au reflexe cărămizii, ochi
pe care îi tot zăresc de 11 ani şi jumătate. Ştiu că Anduţa, alintul ei, are un
suflet bun şi mă simt o norocoasă să o am în preajma mea. Este o persoană cu o
fire duioasă, iar când se enervează, ca orice om de altfel, ai impresia că
erupe un vulcan.
Deşi timpul îşi va urma cursul, sper
ca amintirile trăite alături de Andreea să nu se risipească.
(Ştefan
Elena, clasa a VII-a C)
Colega mea de bancă Andreea, este o
fată isteaţă, frumoasă, cu un foarte fin simţ al umorului. Pe chipul ei, în
fiecare dimineaţă când ne vedem la şcoală, parcăpar raze de soare ce îţi arată
străucirea. În ochii săi verzi ca mălinul vezi lumina sufletului şi îţi dai
seama cât de special este pentru tine şi pentru cei din jurul ei.
(Podaru
Simona, clasa a VII-a C)
Colega mea de bancă, Ema, are 13
ani. Este o prietenă pe care o iubesc, o admir şi care mă face să zâmbesc mereu.
Este o fată tăcută, liniştită, simplă ca o lună, ca o regină gingaşă a nopţii.
Este în floarea deshisă a câmpului vieţii, mă înţelege şi e mereu cu mine,
împarte bucuriile cu mine, deşi recunosc, uneori sunt eu aceea răutăcioasă,
căci firea mea rebelă o răneşte şi pe ea uneori. Colega mea de vis, Ema, este o
persoană încărcată duioşie. Lumina caldă a primăverii tale îţi dezvăluie ochii
mici, căprui ca cireşele amare, vocea lină, iar preţuirea mea faţă de tine
vreau să rămână pentru totdeauna.
(Andronic
Maria, clasa a VII-a C)
prof.
îndrumător, Neagu C. Elena
INTERVIURI
CU PERSONALITĂŢI ALE ISTORIEI
Studiind
cu elevii clasei a VII-a C balada cultă Paşa
Hassan de George Coşbuc m-am pgândit să ofer elevilor oportunitatea de a
lua un interviu imaginar care, de altfel, va rămâne in illo tempore. Două
dintre elevele clasei a VII-a C au creat aceste interviuri cu personalitatea
istorică Mihai Viteazul.
Iată-ne ajunşi cu câteva milioane de
ani în urmă, la finalul bătăliei de la Călugăreni, care a avut loc pe data de
23 august 1595. Suntem în direct pe canalul „Istoria, o poveste infinită”, iar
astăzi vom avea ocazia să stăm de vorbă cu unicul învingător al acestei
bătălii, Mihai Viteazul.
-
Buna
ziua, domnule, vă mulţumim pentru timpul preţios pe care ni-l acordaţi.
-
Buna
ziua tuturor telespectatorilor dumneavoastră. Şi eu mă bucur că m-aţi invitat
ca sa pot să vă împărtăşesc câte ceva din culisele acestei victorii pe care
bravii mei români au obţinut-o la Călugăreni. Ţin să vă mulţumesc vouă
românilor care aţi dat dovada de eroism şi unitate, că aţi lăsat orice orgoliu
personal la o parte şi ati colaborat pentru înlăturarea duşmanului de pe
teritoriul strămoşesc.
-
Pentru
început, aş dori să vă întreb cum vă simţiţi ca învingător asupra trupelor
otomane?
-
Aş
dori întâi de toate să clarific un lucru: victoria purtată asupra turcimii
învrăjbite, nu ar fi avut loc, dacă nu erau românii care au făcut front comun împotriva duşmanului. Mă bucur că flăcăii
mei cei voinici au avut încredere în mine totală, şi s-au lăsat conduşi spre
tabăra inamicului pentru a-l goni din Ţara Românească.
-
Ce
părere aveţi despre Paşa Hassan, acolitul lui Sinan Paşa?
-
Hassan
a dat dovadă de multă laşitate, aceasta poate fi dovedităprin faptele sale. A
fost doar un instrument în mâinile lui Sinan, a fost trimis într-o confruntare
direct pentru care nu a fost pregătit din punct de vedere moral. Sper că
Dumnezeu îi va lumina şi lui calea, aşa cum a luminat-o pe a mea.
-
Vă
mulţumim foarte mult pentru timpul acordat, vă mai aşteptăm cu mare drag şi
altă dată. La revedere, stimaţi telespectatori! Vă urăm o după-amiază liniştită
şi vă mulţumim pentru atenţie!
(Ştefan Elena, clasa a VII-a C)
-
Bună
ziua, stimaţi telespectatori! Invitatul zilei de astăzi este un simbol
naţional, o personalitate care este pe frontispiciul istoriei naţionale, o
sursă a creaţiei literare româneşti, un OM în jurul căruia atât istoricii , cât
şi literaţii au scris pagini care vor rămâne mărturii despre o legendă: Mihai
Viteazul. Buna ziua, stimate domn!
-
Buna
ziua dumneavoastră şi telespectatorilor dumneavoastră! Bine v-am găsit! Îmi
doresc tare mult să nu va dezamăgesc în bătălia de mâine de la Călugăreni. Cu
ajutorul bunului Dumnezeu, eu îmi doresc să îi înlătur pe turci din Ţara
Românească. Consider de asemeni că Hassan nu prea are strategie de luptă, nu
prea poate să îşi coordoneze armata. Mizez pe acest aspect pentru a-l scoate de
pe teritoriul românesc.
-
Deci,
dumneavoastră credeţi într-o victorie asupra Porţii otomane?
-
Da,
pentru că noi vom lupta cu simţ de răspundere şi avem şi o deviză conform
căreia nu lăsăm pe nimeni în urmă, luptând până la ultimul.
-
Vă
mulţumim foarte mult pentru timpul acordat, stimate domn al Ţării Româneşti! Vă
dorim o după-amiază plăcută! Toate cele bune!
(Podaru Simona, clasa a VII-a C)
prof. îndrumător, Neagu C. Elena
The magic of spring
Spring is my favourite season!I believe that spring
is the childhood of nature because it all
comes back to life! The sky is clear and the sun, that shines as a ball
of fire, gently caresses the small and frail snowdrops that have come out of
the snow cover.
Spring is everywhere, but mostly in the woods! The
air is fresh and strong, the birds sing heavenly and the trees dress as for an
important celebration: the one of life!
The harneys, the bees and the beetles start their work and their visit to every
beautiful smelling flower they see. Only the lazy butterflies wander on the
fields of grass!Small little plants apear from nowhere, covering our world in a
cloak of green!The happy swallow cuts the blue of the sky in two, just like an
arrow.
Spring
is in nature, amoung animals and insects...but it has come to humans,too!
Sheperds take their sheep to the freshly blossomed
fields and our mothers work until dawn to clean the houses for Easter.
All
creatures of Earth thank God for the returning of the magical spring!
Ifrim Francisca, cls. a VI-a B
Spring is coming!
Spring is coming and every animal and
plant feels that!Everyone is happy because it is warmer and the days are
longer. Children love to play outside with their friends, insects fly happily
around, animals are free to spend their time in the yard,in the forest,
breathing fresh air, smelling the beautifully coloured flowers. It is such an
exciting moment! Spring is definitelly my favourite season!
Dănilă Erika, Cls. a IV-a Bostanesti
Spring, the youngest daughter of the year has
come!She is not alone!She came with
beautiful flowers, with green grass, with bright cristal skies, a warm
sun and cheerful birds. She didn’t come alone because she needed help to chase
away the evil Queen called Winter, who hasn’t yet gathered her coats!
Spring is more powerful...she awakens the meadows to life, she awakens
the butterflies to kiss the flowers! She comes with armies of birds and
animals, chasing darkness and cold away from all of us! She brings light, music
and warmth!She is blessed!We are blessed to receive another spring into our
souls!
Spring is life-so, may forever have spring in your hearts!
Drilia
Teodora, Cls a VII-a A
Profesor
ȋndrumător: Tonu Corina
Message to me…from my future self
Dear Ema, I am you, but from the future.
I wanted to write to you in order to bring you some joy. I know there are days
when you need some light, some brightness, somecolourful events in your life. I
want to tell you that everything will be all right. In the future, my days –and
your days - are no longer sad and filled with sadness. You will get a chance to
travel, to see the world, to meet new people and admire the colours and emotions
of several places on Earth. You’ll became an artist, like you always knew in
your heart, even though in the present it’s just a thought, a whisper of a
thought, because you don’t allow yourself to hope. You’ll have a wonderful job,
one that’s rewarding and filled with creativity and originality. So be patient
and, most of all, be kind to yourself and dare to dream.
(CanteaEma,
clasa a VII-a C)
Dear Andreea, this is me: and I am you,
but in twenty or so years. I know you are going through some difficult things,
I know you have some problems with your family, and it seems like they will
never end. But I want you to do something, and do it straight away. I want you
to go, look in the mirror and tell yourself: you are strong! You are fearless!
You and only you have the power to turn things for the better. And you will
succeed in your endeavors, because you have strength and beauty that shine from
within.
(AndronicAndreea,
clasa a VII-a C)
Dear
Annalisa, I want to start my message to you with a saying; someone once told me
– told us, as I am you, but in the future – that life is like a meal in a
restaurant, and childhood is definitely the complementary starter or appetizer.
It’s funny, isn’t it? Well, you have always been funny and playful, and the good
news is that you haven’t change much in the future. You are –as am I – still a
girl who knows how to have fun, who treasures her friends and is always looking
to create beautiful memories. Bu my lesson to you would be: don’t try to grow
up too fast. Enjoy your childhood and your teenage years, and try not to
change, and don’t let other people or events change you either…remember, stay
true to yourself and everything is going to be all right.
(Neagu Annalisa-Angela, clasa a
VIII-a B)
Dear
Gabriel from the 2018, this is you from the future writing. You know yourself
by now, you know I won’t tell you what will happen to you in the next fifteen
years, in know you wouldn’t like it. And I’ll keep my message short, as I know
you appreciate efficiency and being sensible above all things. There are some
rocky times ahead, but you have and you will get the strength to surpass them.
And you’ll make some mistakes, do, but I don’t want you to try and forget them,
because you’ll learn so much from them. You’ll come to the age when you’ll
properly appreciate your experiences. But I don’t want you to go the opposite
way either, as humans are so complex; in fact, you might be tempted to focus
only on the bad experiences and memories. But don’t do that. Learn to
appreciate the positive things in your life. And look you much I’ve written,
that’s so unlike me…maybe I’m getting old and nostalgic. Anyway, just remember:
you’ll be more than fine.
(Burduş Gabriel, clasa a VIII-a
B)
Primăvara
Primăvara a sosit
Câmpiile au
înverzit
Fluturii cei
voioşi
Se adună în
zăvoi.
Au făcut perechi
de dans
Şi-a dansat cu
toţi-un vals.
Insectele-au
aplaudat
Albina i-a
premiat.
Primăvara a
sosit
Şi eu sunt
fericit!
(Câmpanu
Cătălin, clasa a IV-a, Şcoala Surlea, înv. Leon Maricica)
Primăvara
A venit
primăvara
Care seamănă cu
vara
Cu vara cea
minunată
Iubită de lumea
toată.
Şi-n primăvara
cea frumoasă
Stăm frumos la
terasă
Şi citim câte
ocarte
Care seamănă cu
toate.
Cu toate cărţile
frumoase,
Cu paginile
lucioase
Şi cu-n farmec
de poveste
Zici căcitim
pentru teste.
( Dobre Gabriel,
clasa a IV-a, Şcoala Surlea, înv. Leon Maricica)
Primăvara
Zumzăit, ciripit
Azi natura s-a
trezit
Floare, soare şi
culoare
Fluturi mari
zboară în zare.
În frumosul ei
décor
Un miros
îmbătător
Toţi copacii
sunt în floare
Parcă e o
sărbătoare.
Şi în marea
sărbătoare
Lumea iese la
plimbare
Parcurile s-au
umplut
De copiii
jucăuşi.
( Cautiş Teodor,
clasa a IV-a, Şcoala Surlea, înv. Leon Maricica)
Primăvara
Primăvara mea
frumoasă
Tu mă scoţi
mereu din casă
Vino cu zile
senine
Şi cu flori în
prag la mine.
(Chiria Daria-
Elena, clasa I, Şcoala Bostăneşti, înv. Grigore Cornelia)
Ghiocelul
În
cea de-a treia lună, zăpada nu s-a topit chiar de tot, dar a răsărit un ghiocel
mititel, plin de viaţă.
-
Ce frig este…brâââ…!
La un moment
dat, o zambilă l-a întrebat:
-
Cine eşti, bobocelule?
-
Eu sunt Ghiocel. Tu cine eşti?
-
Ce, tu nu ştii de mine?
-
Nuuuu, abia am apărut!
-
Păi ar trebui să ştii, eu sunt regina
tuturor florilor. Mă numesc Zambila.
Zambila
era cam rea, dar era şi bună alteori, căci o regină trebuie să fie blândă.
-
Majestatea voastră, pot să vă spun
ceva?, spuse Toporel.
-
Da, Toporel! Spune ce ai de spus!
-
Au apărut o nouă serie de ghiocei. Îi
punem pe toţi la clima respectivă?
-
Da, desigur, mai întâi începe cu acesta
din faţa mea!
Toporel a adunat
toţi ghioceii ca regina să le spună ce este de făcut în această lume.
-
Toţi ghioceii sunt aici, spuse Toporel.
-
Mulţmesc, Toporel! Ghiocei, aveţi grijă,
toţi oamenii vor să vă ia, deoarece sunteţi foarte frumoşi!
Regina
le explicase tot, însă ghiocel rămase nelămurit.
-
Regină Zambilă, trebuie săavem grijă ca
oamenii să nu ne rupă?
-
Da, Ghiocel!
Venise
noaptea, iar Ghiocel visase că va devein rege. Era cea mai frumoasă noapte pe
care nu a avut-o sub pământ.
(Chiriac
Daria, clasa a IV-a, Şcoala Bostăneşti, înv.Mania Monica)
Vestitorii
primăverii
Era prima zi de primăvară şi au apărut zambilele,
trandafirii, toporaşii, lalelele şi crinii. Zăpada se topea şi a ieşit iarba
verzuie, iar soarele a început să răsară din nou. Copiilor le plăcea primăvara
şi au aşteptat-o foarte mult.
-
A venit primăvara. O să ne jucăm toată
ziua. Ce mult mă bucur!
Aceştia erau
foarte bucuroşi de venirea primăverii şi un crin a spus:
-
Dragi copii, şi eu mă bucur! Într-adevăr
a venit primăvara!
-
Da, e adevărat, a spus un trandafir.
Copiii
ştiau că florile sunt vestitorii primăverii. Aşa a început primăvara. Primăvara
e anotimpul în care bucuria copiilor creşte.
(Sileş
Andrei, clasa a IV-a, Şcoala Bostăneşti, înv.Mania
Monica)
Primăvara
Primăvara este cel mai frumos
anotimp: cu ghioceii ce răar din zăpadă, cu florile ce îşi deschid petalele şi
căldura oferită de soarele zâmbitor.
Copiii se jucau,
iar Andrei şi Ana admirau ghioceii şi toporaşii frumoşi. În acelaşi timp
discutau despre florile frumoase.
-
Andrei, ţie ce flori îţi plac cel mai
mult: toporaşii sau ghioceii?
-
Nicio floare.
-
De ce? Florile acestea sunt foarte
frumoase. Nu are cum să nu-ţi placă,
nici măcar o singură floare dintre toate.
-
Păi toate sunt frumoase, şi nu am cum să
aleg între ghiocei sau toporaşi. Ţie care îţi plac mai mult?
-
Ghioceii îmi plac mai mult. Ei sunt
primele flori ale primăverii şi sunt mai frumoşi decât toporaşi sau orice altă
floare.
-
Dar sunt mai frumoşi decât lalelele, sau
decât viorelele?
-
Da, ele nu se compară cu micul ghiocel
plăpând.
-
Şi decât zambilele?
-
Da, sunt mai frumoşi decât orice altă
floare.
-
Eu aş zice că toate florile sunt la fel
de frumoase, spuse Andrei.
În
momentul în care Andrei îşi terminase propoziţia, cei doi copii erau strigaţi
de părinţii lor.
Şi
aşa mai trecuse o zi de primăvară.
(Pintilie
Mihaela, Şcoala
Bostăneşti, înv.Mania Monica)
E
primăvară iar…
După o iarnă
friguroasă, primăvara frumoasă cu flori a venit din nou. Soarele a topit zăpada,
iar păsările călătoare au venit pentru a cânta din nou cântecul lor
miraculos. O albină şi un fluture se
întâlniseră din întâmplare pe o floare. Albina zise:
-
Bună!
-
Salut! Cum ţi-ai petrecut iarna?
-
Mi-am petrecut-o foarte frumos. Am
lucrat toată ziua în stup. Avem liber doar seara şi duminica. Tu cum ti-ai
petrecut iarna?
-
Eu am stat toată ziulica în pat şi mă
uitam la televizor. Să ştii că nici vara asta n-am vrut să muncesc.
-
Stai, fluturaşule! Cum? N-ai muncit
deloc vara aceasta?, întrebă supărată albino.
-
Nu. N-am avut chef de nimic.
-
Din primăvara asta să munceşti! Îi spuse
albino cu un glas mai serios. Este primăvară iar!
(Zăbrăuţanu
Florin, clasa a IV-a, Şcoala Bostăneşti, înv.Mania
Monica)
Primăvara
Era o zi de primăvară frumoasă si senină.
Afară era cald, copacii înfloriseră la fel ca frumoasele zambile, lalele şi
albărele din grădina mea. Zambilele se credeau cele mai frumoase fiindcă aveau
multe flori şi culori deschise. Lalelele, din contră, ele se credeau deosebit
de frumoase pentru că se considerau cele mai importante şi că atrăgeau toate
privirile. Dar credeţi că albăstreaua se credea şi ea frumoasă? Ei, bine, nu!
Ea credea că fiecare floare are propria sa frumuseţe indifferent de ce este.
Florile
celelalte îi urmaseră totuşi sfaturile şi spuseră:
-
Eu cred că sunt cea mai frumoasă şi cea
mai strălucitoare, spuse laleaua.
-
Ba nu! Eu sunt cea mai frumoasă! zise
zambila.
-
Dar eu cred că amândouă sunteţi
frumoase.
-
Asta crezi tu, dar te înşeli răspunse cu
un glas răutăcios zambila.
-
Cred că mi-ai deschis inima, multumesc
albăstreauă!
-
Ar fi bine să înţelegi şi tu zambilo,
toate suntem frumoase.
-
Bine, bine, sunt de accord cu tine!
Şi aşa florile
începuseră să se înţeleagă între ele, dar ceva nemaipomenit, o furtună i-a rupt
lalelei o frunzuliţă, iar după ceva vreme se ofilise şi muri. Zambila şi
albăstreaua fuseseră foarte triste, dar totuşi reuşiseră să depăşească această
mare durere.
(Apalaghiţei
Maria,
Şcoala
Bostăneşti, înv.Mania Monica)
Scrisoare
către un prieten drag
Păuneşti, 15
martie 2018
Draga mea
prietenă, Silvia,
Să
ştii că mă gândesc cu dor la tine, draga mea amică. Nu ne-am mai văzut încă din
clasa a III-a. Îmi pare tare rău că nu pot fi lângă tine în aceste moment
dificile prin care treci lunile acestea. Un cuvânt frumos din partea cuiva drag, sper
că îţi aduce zâmbetul pe buze. Trebuie să lupţi şi să fii puternică pentru toţi
ai tăi, deoarece dacă te vor vedea pe tine cu soarele pe chip, vor şti că îţi
este bine.
Te
îmbrăţişează cu iubire, Ioana.
(Zăbrăuţanu
Ioana, clasa a VI-a B)
La
magie du printemps
La
chaleur du printemps
Les rayons du
soleil se sont réveillés,
Tout prend de la
vie de nouveau.
Sur les plaines
et les collines
Les fleurs commencent à apparaître.
Le printemps est arrivé
Et nous avons quitté
Les gros manteaux d´hiver
À la fin du mois février.
On observe dans les villages
Les arbres ornés des fleurs
Avec leurs branches élevées au soleil
Et les hirondelles qui retournent
d´un long voyage!
(
Laszlo Monica, clasa aVII-aB)
Le retour du printemps
Le printemps est revenu
Avec de
beaux jours
Qui ont rechauffé
la terre
Et répand le parfum des fleurs dans l´
air.
Les perce-neige, ils nous ont beaucoup manqué,
Mais ils ont apparu soudain avec leur
pureté,
Avec leur verdure, beauté et leur gaîté
Nous apportant de milliers sourires.
(Nedea Maria Nicoleta, clasa
aVII-aB)
Le
miracle du printemps
Le
monde et la terre endormis ont commencé à s´éveiller à la vie. Les nuages s´allignèrent au- déssus de la colline boueuse de l´hiver et prirent
ensuite leur vol vers les royaumes gélés.
Dans
le ciel clair comme un cristal brilliant, les rayons chauds et dorés du soleil
éclairés aux couleurs du printemps réchauffent
le sol et les arbres. Il n´y a pas encore aucune trace de glace sur les cours
d´eau cristallins et sur les lacs.
Le
printemps donne à la nature du passé la faicheur de l´ air, de la vie et de la
joie. Un vent souffle doucement sur les champs , les oiseaux préparent leur nid, l´ ours est tiré hors de sa tanière et tous les
autres animaux. Dans la soirée une brise de printemps chaude se promène seule
parmi les branches des arbres et dans la nuit tranquille on entend de loin une
chanson divine de bucium. Cette chanson annonce l´ arrivée du printemps et le
fait qu´il suivront des jours ensoleillés et plus longs.
Partout dans la nature il y a des
fleurs, de la verdure, des arbres fleurits qui enchantent les yeux et nous
donne de la joie de vivre. Le printemps est la seule des quatre saisons de
l´année qui nous donne l´impression que la nature renaît.
(Drilia Teodora, clasa aVII-aA)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu