Creatiile elevilor



   Școala Primarǎ Bostǎnești,  Clasa a III-a
Îndrumǎtor, Înv. Ferenṭ Cristina Ana


Cei doi prieteni

    Într-o zi frumoasǎ de primǎvarǎ, o albinuṭǎ pe nume Sara pleacǎ sǎ adune miere în apropierea unei pǎduri. Soarele strǎlucește pe cerul senin, iar vântul adie ușor. Crengile copacilor la fel ca și iarba se îmbracǎ cu o hainǎ verde tânarǎ și proaspatǎ. Pǎsǎrile cǎlǎtoare  terminǎ cuiburile și asteaptǎ sǎ iasǎ din ouǎ puișorii cei mici.
    Florile colorate și  graṭioase împrǎștie în poianǎ parfumul lor îmbietor.
    Sara veselǎ culege polenul din florile colorate și parfumate. Dupǎ un timp apare și prietenul ei Bondǎrel.
  - Bondǎrel, eu am cules aproape tot polenul care este necesar pentru a-l duce la stup. Dacǎ vrei pot sǎ te ajut și pe tine?
   - Da, multumesc Sara. Dacǎ o sǎ terminǎm mai repede putem sǎ jucǎm ascunselea.
   - O,o, minunat! Sunt de acord.
   Dupǎ câtva timp cele douǎ albine  terminǎ  munca și  încep sǎ se joace.
   Timpul trece , iar cei doi prieteni nici nu  realizeazǎ cǎ se aproapie seara.  Din curiozitate Bondǎrel  intrǎ în pǎdure, și se ascunde într-o crenguṭǎ dintr-un brad. Sara îl cautǎ, dar în zadar, nu  îl  gǎsește.
   Deodatǎ dintr-o pânzǎ  își face apariṭia un pǎianjen uriaș. Bondǎrel  amuṭește. În acel moment  vine în grabǎ și Sara. În momentul când uriașul vrea sǎ-l prindǎ în pânza lui, Sara îl ia de aripioarǎ pe Bondǎrel și  zboarǎ repede din pǎdurea de conifere.
   Într-un final cei doi prieteni  ajung teferi la stupul albinelor. Astfel aventura celor doua albinuṭe are un final fericit.

                                                       Elevǎ - Crǎciun Raisa,  Clasa a III-a
                                                          Școala Primarǎ Bostǎnești
                                                           Îndrumǎtor, Înv. Ferenṭ Cristina


O faptǎ bunǎ

              Într-o dimineaṭǎ însoritǎ de primǎvarǎ, douǎ albinuṭe Andra și Ana pleacǎ împreunǎ  sǎ culeagǎ polen din poiana inverzitǎ. Vântul adie ușor crengile copacilor. Pe ramuri pǎsǎrelele ciripesc vesele și se întrec în trilurile lor ca într-un concert. Iarba este proaspatǎ, iar florile parfumate alcǎtuiesc un covor multicolor.
             Cele douǎ prietene se pun pe treabǎ și  încep sǎ culeagǎ  polen din . toporașii gingași, viorelele delicate, brândușele parfumate și narcisele albe. Culeg polenul cu atâta spor, iar în scurt timp  își  umplu cele doua gǎletușe. Soarele,  gâzele și pǎsǎrile parcǎ le invitǎ la joacǎ. Așa cǎ cele douǎ prietene  încep sǎ alerge vesele în aerul curat.


            Dupǎ un deal un pârâu rece curge la vale cu apa lui limpede.
            Deodatǎ  se aude un scâncet.
            - Ai auzit, Andra? Se aude un strigǎt.  
            - Sǎ mergem, cineva este în pericol!
            În apǎ este un fluture colorat în galben, și aripioarele albastru și roșu, care strigǎ dupǎ ajutor. Bietul fluturaș se zbate sǎ rǎmânǎ pe luciul apei. Ana zboarǎ și ia repede o frunzuliṭǎ  dintr-un tei  din apropiere și o întinde fluturelui. Andra încearcǎ sǎ tragǎ frunza  împreunǎ cu biata vietate la mal. Cu ultimele puteri fluturașul se agaṭǎ de plantǎ. Cele douǎ  albinuṭe apucǎ de o parte și de alta frunza și zboarǎ cu ea la mal.
Fluturașul își revine încet apoi le mulṭumește și își ia zborul ușor spre casǎ.
                Albinuṭele își iau gǎletușele cu polen, apoi zboarǎ spre stup, mulṭumite de faptǎ  bunǎ care au facut-o.

                                                     Elev – Pavel Vasile, Clasa a III-a
                                                    Școala Primarǎ Bostǎnești
                                                      Îndrumǎtor, Înv. Ferenṭ Cristina


Sosirea primǎverii

             Este deja martie, iar primǎvara dǎ semne ca deja doreste sǎ-și faca apariṭia. Primul vestitor al ei este ghiocelul, care sfios a scos capul din peticele de zapadǎ ramasǎ pe pǎmânt. Iarna tristǎ începe sǎ-și facǎ bagajul și sǎ plece urmând sǎ se întoarcǎ mult mai tarziu. Soarele începe sa fie mai blând iar razele lui mai strǎlucitoare.
              Pǎsǎrile cǎlǎtoare se întorc din ṭǎrile calde și ne ureazǎ bun gǎsit. Berzele, cocorii, rândunelele,  raṭele și gâștele sǎlbatice se adunǎ în stoluri și apoi se rispesc și ne anunṭǎ  bucuroase cǎ a venit primǎvara.
              Natura deasemenea se schimbǎ. Copacii odinioarǎ goi au înmugurit deja dând semne cǎ ei urmeazǎ  sǎ înfloreascǎ și mai frumos decat anul trecut. Florile deasemenea încetul cu încetul au început sǎ  aparǎ colorând natura. Toporașii draguṭi,  brândușele delicate si viorelele frumoase, apar una cate una si împrǎștie în aer un miros parfumat si proaspǎt.
             Vântul acum adie ușor și este atât de blând și cald încât în momentul  în care îi simṭi  atingerea pe faṭa e ca și cum ar vrea sǎ te mângâie. Fluturii zboarǎ prin aer ca într-un dans, iar în grǎdini și pe dealuri copiii zglobii se joacǎ și cântǎ împreunǎ.
              În aer plutește dragostea si fericirea. Acestea sunt semnelele care anunṭǎ venirea  primǎverii.

                                                   Elev – Popa Teodor, Clasa a III-a
                                                 Școala Primarǎ Bostǎnești
                                                  Îndrumǎtor, Înv. Ferenṭ Cristina

                                                                         



                                                    Zâna Soarelui


  Într-o zi frumoasǎ de primǎvarǎ  în grǎdina bunicii se întâmplǎ  ceva fantastic. Cerul este senin, iar razele soarelui lumineazǎ grǎdina îmbrǎcatǎ ca de sǎrbǎtoare. Copacii își poartǎ cu mândrie florile colorate și frumos parfumate.
  Am ieșit în grǎdinǎ, iar oile împreunǎ cu mieii zglobii pasc iarba proaspǎtǎ. Stau la umbra cireșului și privesc întregul peisaj parcǎ  desprins dintr-un basm.
  Deodatǎ  o razǎ  de soare coboarǎ pe pǎmânt, iar pe raza o fatǎ cu o rochie coloratǎ  si pletele blonde își face aparitia. Este fiica cea micǎ  a Soarelui, care vine sǎ culeagǎ o floare. Prinṭesa rupe repede o floare și vrea sǎ plece, dar aude un scâncet în urma ei. Este un ghiocel care plânge. Zâna  își dǎ seama ca în grabǎ  a atins din gresealǎ  tulpina ghiocelului cu trena ei. Pentru cǎ  floarea are frunza frântǎ prinṭesa se simte  vinovatǎ  și îl  întreabǎ ce dorintǎ  are.
  - Dragul meu ghiocel, ce dorinṭǎ  vrei sǎ-ṭi împlinesc? Îṭi dorești gingǎșia narcisei, parfumul zambilei, delicateṭea brândușei, sau frumuseṭea lalelei?
  - Nu-mi doresc nimic din toate acestea, vreau doar sǎ fiu prima floare care rǎsare din zapadǎ, spune ghiocelul.
  Atunci o lacrimǎ  ca o perlǎ se scurge de pe obrajii  prinṭesei și cade pe frunza ghiocelului, care printr-o minune se vindecǎ. Vraja s-a întâmplat.
             Mǎ  liniștesc, apoi parcǎ  zâna se apropie de mine și mǎ  îndeamnǎ  sǎ merg cu ea. O razǎ  de soare mǎ  împresoarǎ  apoi plutesc în aer sus pânǎ la cer. Atunci Zâna Soarelui îmi spune cǎ  astazi este ziua onomasticǎ  a surorii ei mai mari. Am intrat într-un palat galben auriu și strǎlucitor. Într-o salǎ  mare dansau prinṭi și prinṭese îmbrǎcate cu rochii strǎlucitoare cu nestemate. Au pǎrul lung și blond, iar pe cap poartǎ coroniṭe cu diamante. Ele danseazǎ alǎturi de niște prinṭi îmbrǎcaṭi cu haine cusute cu fir de aur. Aurora Borealǎ  fiica cea mare a Soarelui mǎ  invitǎ sǎ  mǎ  distrez alǎturi de ei. Regele și regina stau pe tron și urmǎresc cu interes și plǎcere  petrecerea fiicei lor. Nici nu îmi dau seama când trece timpul în mod plǎcut, iar prietena mea îmi aduce o caleașcǎ  trasǎ de șase cai înaripaṭi. Mǎ trezesc și sunt la umbra cireșului înflorit. Atunci îmi dau seama cǎ am visat.
              Mai târziu intru în casǎ  și îi povestesc totul bunicii.

                                      Eleva - Vlad Andreea Alexandra, Clasa a III-a
                                        Școala Primarǎ Bostǎnești
                                         Îndrumǎtor, Înv. Ferenṭ Cristina

Soare arzător
Soare arzăor
Mai lasă-mă să zbor
Peste bolta cerului,
Prin câmpia verde-ntinsă,
Peste-oceanele măreţe,
Pintre munţii plini de cete,
Ce frumos ar fi să zbor!
Obosită să cobor
Jos în valea florilor,
În lumea izvoarelor,
Iar apoi s-adorm
Pe tărâmul viselor.
(Ştefan Elena, clasa a VII-a C)

Primăvară…
Primăvara a sosit
Firicele de iarbă
Iar se lasă pe-aripa vântului.

Ies muguri vii de flori
Livezile pornesc
A-nmiresma pământul.

Totu-i verde, totu-i viu,
Împrejur, în depărtare
Natura pare-a fi o gingaşă floare.
(Ifrim Francesca, clasa a VI-a B)

Vis de primăvară
            Sub razele blânde ale discului auriu, zăpada se topeşte văzând cu ochii şi se retrage în unghere întunecoase. Mantia albă a iernii, cândva impecabilă şi pufoasă, acum pare o draperie sfâşiată de razele calde şi blânde ale soarelui tutelar. Micile şi firavele firicele de iarbă par nişte spiriduşi adormiţi care sunt treziţi pintr-o vrajă de poveste.
            Izbânda noii vieţi, a noii primăveri este pe cale să se înfăptuiască. Deşi a fost o iarnă prelungită, totul se dezmorţeşte încetişor, mai ales după sărbătoarea pascală. În Săptămâna Luminată soarele şi-a împrăştiat căldura peste întreg ţinutul. Toatălumea devine mai veselă şi admiră basmul primăverii.
(Dumitriu Bianca, clasa a VII-a C)








PROFILUL COLEGEI DE BANCĂ
            Amintirea colegului, sau a colegei de bancă din şcoala gimnazială ne va rămâne pentru totdeauna acolo într-un cufăr preţios al sufletului nostru. Anii trec, viaţa ne va pune în faţă diversele ei încercări, însă vor fi moment când nostalgia anilor petrecuţi la şcoală ne va face să suspinăm după vârstele fericirii absolute: copilăria şi adolescenţa.
(prof. Neagu C. Elena)

            Teodora este colega mea de bancă. Are 13 ani ş 1,55 cm, părul îi este de culoare şatenă, de parcă un pictor celebru i-ar fi creionat portretul cu un penel magic. Inteligenţa, ambiţia şi spiritul de observaţie de care dă dovadă colega mea de bancă evidenţiază efortul pe care îl depune cu tot sufletul în tot ceea ce are de realizat. Pe Teo, căci aşa o alintăm noi colegii, o cunosc încă de la grădiniţă şi îmi doresc ca prietenia noastră să dureze o viaţă, chiar dacă drumurile noastre o vor lua la un moment dat pe căi diferite.
(Dumitriu Bianca, clasa a VII-a C)

            Colega mea de bancă este Bianca. Eu şi Bia ne cunoaştem încă de la grădiniţă, dar prietenia noastră a crescut treptat şi atât de frumos, de parcă ar fi fost o floare îngrijită cu dragoste şi cu abnegaţie de cel mai iscusit grădinar. Ea este o fată frumoasă, atât la exterior, cât şi la interior, căci delicateţea sufletului ei, mi-a dovedit că  îmi este o prietenă de nădejde. Dacă ar fi să mă ghidez după aspectul ei fizic, aş asemăna-o cu o eroina din basme, cum ar fi mezina unei familii regale: ochii ei mari şi verzi, cu gene lungi şi dese sunt oglinda sufletului ei firav.
            Cu personalitatea ei vibrantă, Bianca poate muta munţii din loc, căci voinţa de care dă dovadă îi oferă puterea necesară să treacă peste orice greutate. Desigur, ca orice om, cred că are şi părţile ei negative, dar spre bucuria mea, nu mi-a aratat această latură a ei.
            Îmi doresc să rămânem prietene şi peste ani, şi să ne amintim cu bucurie de vârsta fericirii absolute.
(Mania Teodora, clasa a VII-a C)

            Colega mea de bancă, Andreea, este o fată minunată. Înaltă, brunet, cu doi ochi căprui ce au reflexe cărămizii, ochi pe care îi tot zăresc de 11 ani şi jumătate. Ştiu că Anduţa, alintul ei, are un suflet bun şi mă simt o norocoasă să o am în preajma mea. Este o persoană cu o fire duioasă, iar când se enervează, ca orice om de altfel, ai impresia că erupe un vulcan.
            Deşi timpul îşi va urma cursul, sper ca amintirile trăite alături de Andreea să nu se risipească.
(Ştefan Elena, clasa a VII-a C)

            Colega mea de bancă Andreea, este o fată isteaţă, frumoasă, cu un foarte fin simţ al umorului. Pe chipul ei, în fiecare dimineaţă când ne vedem la şcoală, parcăpar raze de soare ce îţi arată străucirea. În ochii săi verzi ca mălinul vezi lumina sufletului şi îţi dai seama cât de special este pentru tine şi pentru cei din jurul ei.
(Podaru Simona, clasa a VII-a C)

            Colega mea de bancă, Ema, are 13 ani. Este o prietenă pe care o iubesc, o admir şi care mă face să zâmbesc mereu. Este o fată tăcută, liniştită, simplă ca o lună, ca o regină gingaşă a nopţii. Este în floarea deshisă a câmpului vieţii, mă înţelege şi e mereu cu mine, împarte bucuriile cu mine, deşi recunosc, uneori sunt eu aceea răutăcioasă, căci firea mea rebelă o răneşte şi pe ea uneori. Colega mea de vis, Ema, este o persoană încărcată duioşie. Lumina caldă a primăverii tale îţi dezvăluie ochii mici, căprui ca cireşele amare, vocea lină, iar preţuirea mea faţă de tine vreau să rămână pentru totdeauna.
(Andronic Maria, clasa a VII-a C)

prof. îndrumător, Neagu C. Elena



INTERVIURI CU PERSONALITĂŢI ALE ISTORIEI
Studiind cu elevii clasei a VII-a C balada cultă Paşa Hassan de George Coşbuc m-am pgândit să ofer elevilor oportunitatea de a lua un interviu imaginar care, de altfel, va rămâne in illo tempore. Două dintre elevele clasei a VII-a C au creat aceste interviuri cu personalitatea istorică Mihai Viteazul.


            Iată-ne ajunşi cu câteva milioane de ani în urmă, la finalul bătăliei de la Călugăreni, care a avut loc pe data de 23 august 1595. Suntem în direct pe canalul „Istoria, o poveste infinită”, iar astăzi vom avea ocazia să stăm de vorbă cu unicul învingător al acestei bătălii, Mihai Viteazul.
-          Buna ziua, domnule, vă mulţumim pentru timpul preţios pe care ni-l acordaţi.
-          Buna ziua tuturor telespectatorilor dumneavoastră. Şi eu mă bucur că m-aţi invitat ca sa pot să vă împărtăşesc câte ceva din culisele acestei victorii pe care bravii mei români au obţinut-o la Călugăreni. Ţin să vă mulţumesc vouă românilor care aţi dat dovada de eroism şi unitate, că aţi lăsat orice orgoliu personal la o parte şi ati colaborat pentru înlăturarea duşmanului de pe teritoriul strămoşesc.
-          Pentru început, aş dori să vă întreb cum vă simţiţi ca învingător asupra trupelor otomane?
-          Aş dori întâi de toate să clarific un lucru: victoria purtată asupra turcimii învrăjbite, nu ar fi avut loc, dacă nu erau românii care au făcut front  comun împotriva duşmanului. Mă bucur că flăcăii mei cei voinici au avut încredere în mine totală, şi s-au lăsat conduşi spre tabăra inamicului pentru a-l goni din Ţara Românească.
-          Ce părere aveţi despre Paşa Hassan, acolitul lui Sinan Paşa?
-          Hassan a dat dovadă de multă laşitate, aceasta poate fi dovedităprin faptele sale. A fost doar un instrument în mâinile lui Sinan, a fost trimis într-o confruntare direct pentru care nu a fost pregătit din punct de vedere moral. Sper că Dumnezeu îi va lumina şi lui calea, aşa cum a luminat-o pe a mea.
-          Vă mulţumim foarte mult pentru timpul acordat, vă mai aşteptăm cu mare drag şi altă dată. La revedere, stimaţi telespectatori! Vă urăm o după-amiază liniştită şi vă mulţumim pentru atenţie!
(Ştefan Elena, clasa a VII-a C)

-          Bună ziua, stimaţi telespectatori! Invitatul zilei de astăzi este un simbol naţional, o personalitate care este pe frontispiciul istoriei naţionale, o sursă a creaţiei literare româneşti, un OM în jurul căruia atât istoricii , cât şi literaţii au scris pagini care vor rămâne mărturii despre o legendă: Mihai Viteazul. Buna ziua, stimate domn!
-          Buna ziua dumneavoastră şi telespectatorilor dumneavoastră! Bine v-am găsit! Îmi doresc tare mult să nu va dezamăgesc în bătălia de mâine de la Călugăreni. Cu ajutorul bunului Dumnezeu, eu îmi doresc să îi înlătur pe turci din Ţara Românească. Consider de asemeni că Hassan nu prea are strategie de luptă, nu prea poate să îşi coordoneze armata. Mizez pe acest aspect pentru a-l scoate de pe teritoriul românesc.
-          Deci, dumneavoastră credeţi într-o victorie asupra Porţii otomane?
-          Da, pentru că noi vom lupta cu simţ de răspundere şi avem şi o deviză conform căreia nu lăsăm pe nimeni în urmă, luptând până la ultimul.
-          Vă mulţumim foarte mult pentru timpul acordat, stimate domn al Ţării Româneşti! Vă dorim o după-amiază plăcută! Toate cele bune!
(Podaru Simona, clasa a VII-a C)

prof. îndrumător, Neagu C. Elena 

The magic of spring
Spring is my favourite season!I believe that spring is the childhood of nature because it all  comes back to life! The sky is clear and the sun, that shines as a ball of fire, gently caresses the small and frail snowdrops that have come out of the snow cover.
Spring is everywhere, but mostly in the woods! The air is fresh and strong, the birds sing heavenly and the trees dress as for an important celebration: the one of  life! The harneys, the bees and the beetles start their work and their visit to every beautiful smelling flower they see. Only the lazy butterflies wander on the fields of grass!Small little plants apear from nowhere, covering our world in a cloak of green!The happy swallow cuts the blue of the sky in two, just like an arrow.
       Spring is in nature, amoung animals and insects...but it has come to humans,too!
Sheperds take their sheep to the freshly blossomed fields and our mothers work until dawn to clean the houses for Easter.
        All creatures of Earth thank God for the returning of the magical spring!

Ifrim Francisca, cls. a VI-a B
Spring is coming!
Spring is coming and every animal and plant feels that!Everyone is happy because it is warmer and the days are longer. Children love to play outside with their friends, insects fly happily around, animals are free to spend their time in the yard,in the forest, breathing fresh air, smelling the beautifully coloured flowers. It is such an exciting moment! Spring is definitelly my favourite season!
Dănilă Erika, Cls. a IV-a Bostanesti

Spring-the youngest daughter of the Year
Spring, the youngest daughter of the year has come!She is not alone!She came with  beautiful flowers, with green grass, with bright cristal skies, a warm sun and cheerful birds. She didn’t come alone because she needed help to chase away the evil Queen called Winter, who hasn’t yet gathered her coats!
          Spring is more powerful...she awakens the meadows to life, she awakens the butterflies to kiss the flowers! She comes with armies of birds and animals, chasing darkness and cold away from all of us! She brings light, music and warmth!She is blessed!We are blessed to receive another spring into our souls!
Spring is life-so, may forever have spring in your hearts!

Drilia Teodora, Cls a VII-a A

Profesor ȋndrumător: Tonu Corina

Message to me…from my future self
Dear Ema, I am you, but from the future. I wanted to write to you in order to bring you some joy. I know there are days when you need some light, some brightness, somecolourful events in your life. I want to tell you that everything will be all right. In the future, my days –and your days - are no longer sad and filled with sadness. You will get a chance to travel, to see the world, to meet new people and admire the colours and emotions of several places on Earth. You’ll became an artist, like you always knew in your heart, even though in the present it’s just a thought, a whisper of a thought, because you don’t allow yourself to hope. You’ll have a wonderful job, one that’s rewarding and filled with creativity and originality. So be patient and, most of all, be kind to yourself and dare to dream.
(CanteaEma, clasa a VII-a C)

Dear Andreea, this is me: and I am you, but in twenty or so years. I know you are going through some difficult things, I know you have some problems with your family, and it seems like they will never end. But I want you to do something, and do it straight away. I want you to go, look in the mirror and tell yourself: you are strong! You are fearless! You and only you have the power to turn things for the better. And you will succeed in your endeavors, because you have strength and beauty that shine from within.
(AndronicAndreea, clasa a VII-a C)

Dear Annalisa, I want to start my message to you with a saying; someone once told me – told us, as I am you, but in the future – that life is like a meal in a restaurant, and childhood is definitely the complementary starter or appetizer. It’s funny, isn’t it? Well, you have always been funny and playful, and the good news is that you haven’t change much in the future. You are –as am I – still a girl who knows how to have fun, who treasures her friends and is always looking to create beautiful memories. Bu my lesson to you would be: don’t try to grow up too fast. Enjoy your childhood and your teenage years, and try not to change, and don’t let other people or events change you either…remember, stay true to yourself and everything is going to be all right.
(Neagu Annalisa-Angela, clasa a VIII-a B)
Dear Gabriel from the 2018, this is you from the future writing. You know yourself by now, you know I won’t tell you what will happen to you in the next fifteen years, in know you wouldn’t like it. And I’ll keep my message short, as I know you appreciate efficiency and being sensible above all things. There are some rocky times ahead, but you have and you will get the strength to surpass them. And you’ll make some mistakes, do, but I don’t want you to try and forget them, because you’ll learn so much from them. You’ll come to the age when you’ll properly appreciate your experiences. But I don’t want you to go the opposite way either, as humans are so complex; in fact, you might be tempted to focus only on the bad experiences and memories. But don’t do that. Learn to appreciate the positive things in your life. And look you much I’ve written, that’s so unlike me…maybe I’m getting old and nostalgic. Anyway, just remember: you’ll be more than fine.
(Burduş Gabriel, clasa a VIII-a B)
Profesor:Savin Iulia-Andra

Primăvara
Primăvara  a sosit
Câmpiile au înverzit
Fluturii cei voioşi
Se adună în zăvoi.

Au făcut perechi de dans
Şi-a dansat cu toţi-un vals.
Insectele-au aplaudat
Albina i-a premiat.

Primăvara a sosit
Şi eu sunt fericit!
(Câmpanu Cătălin, clasa a IV-a, Şcoala Surlea, înv. Leon Maricica)

Primăvara
A venit primăvara
Care seamănă cu vara
Cu vara cea minunată
Iubită de lumea toată.

Şi-n primăvara cea frumoasă
Stăm frumos la terasă
Şi citim câte ocarte
Care seamănă cu toate.

Cu toate cărţile frumoase,
Cu paginile lucioase
Şi cu-n farmec de poveste
Zici căcitim pentru teste.
( Dobre Gabriel, clasa a IV-a, Şcoala Surlea, înv. Leon Maricica)

Primăvara
Zumzăit, ciripit
Azi natura s-a trezit
Floare, soare şi culoare
Fluturi mari zboară în zare.

În frumosul ei décor
Un miros îmbătător
Toţi copacii sunt în floare
Parcă e o sărbătoare.

Şi în marea sărbătoare
Lumea iese la plimbare
Parcurile s-au umplut
De copiii jucăuşi.
( Cautiş Teodor, clasa a IV-a, Şcoala Surlea, înv. Leon Maricica)

Primăvara
Primăvara mea frumoasă
Tu mă scoţi mereu din casă
Vino cu zile senine
Şi cu flori în prag la mine.
(Chiria Daria- Elena, clasa I, Şcoala Bostăneşti, înv. Grigore Cornelia)



Ghiocelul
În cea de-a treia lună, zăpada nu s-a topit chiar de tot, dar a răsărit un ghiocel mititel, plin de viaţă.
-          Ce frig este…brâââ…!
La un moment dat, o zambilă l-a întrebat:
-          Cine eşti, bobocelule?
-          Eu sunt Ghiocel. Tu cine eşti?
-          Ce, tu nu ştii de mine?
-          Nuuuu, abia am apărut!
-          Păi ar trebui să ştii, eu sunt regina tuturor florilor. Mă numesc Zambila.
Zambila era cam rea, dar era şi bună alteori, căci o regină trebuie să fie blândă.
-          Majestatea voastră, pot să vă spun ceva?, spuse Toporel.
-          Da, Toporel! Spune ce ai de spus!
-          Au apărut o nouă serie de ghiocei. Îi punem pe toţi la clima respectivă?
-          Da, desigur, mai întâi începe cu acesta din faţa mea!
Toporel a adunat toţi ghioceii ca regina să le spună ce este de făcut în această lume.
-          Toţi ghioceii sunt aici, spuse Toporel.
-          Mulţmesc, Toporel! Ghiocei, aveţi grijă, toţi oamenii vor să vă ia, deoarece sunteţi foarte frumoşi!
Regina le explicase tot, însă ghiocel rămase nelămurit.
-          Regină Zambilă, trebuie săavem grijă ca oamenii să nu ne rupă?
-          Da, Ghiocel!
Venise noaptea, iar Ghiocel visase că va devein rege. Era cea mai frumoasă noapte pe care nu a avut-o sub pământ.
(Chiriac Daria, clasa a IV-a, Şcoala Bostăneşti, înv.Mania Monica)




Vestitorii primăverii
Era  prima zi de primăvară şi au apărut zambilele, trandafirii, toporaşii, lalelele şi crinii. Zăpada se topea şi a ieşit iarba verzuie, iar soarele a început să răsară din nou. Copiilor le plăcea primăvara şi au aşteptat-o foarte mult.
-          A venit primăvara. O să ne jucăm toată ziua. Ce mult mă bucur!
Aceştia erau foarte bucuroşi de venirea primăverii şi un crin a spus:
-          Dragi copii, şi eu mă bucur! Într-adevăr a venit primăvara!
-          Da, e adevărat, a spus un trandafir.
Copiii ştiau că florile sunt vestitorii primăverii. Aşa a început primăvara. Primăvara e anotimpul în care bucuria copiilor creşte.
(Sileş Andrei, clasa a IV-a, Şcoala Bostăneşti, înv.Mania Monica)



Primăvara
            Primăvara este cel mai frumos anotimp: cu ghioceii ce răar din zăpadă, cu florile ce îşi deschid petalele şi căldura oferită de soarele zâmbitor.
Copiii se jucau, iar Andrei şi Ana admirau ghioceii şi toporaşii frumoşi. În acelaşi timp discutau despre florile frumoase.
-          Andrei, ţie ce flori îţi plac cel mai mult: toporaşii sau ghioceii?
-          Nicio floare.
-          De ce? Florile acestea sunt foarte frumoase. Nu  are cum să nu-ţi placă, nici măcar o singură floare dintre toate.
-          Păi toate sunt frumoase, şi nu am cum să aleg între ghiocei sau toporaşi. Ţie care îţi plac mai mult?
-          Ghioceii îmi plac mai mult. Ei sunt primele flori ale primăverii şi sunt mai frumoşi decât toporaşi sau orice altă floare.
-          Dar sunt mai frumoşi decât lalelele, sau decât viorelele?
-          Da, ele nu se compară cu micul ghiocel plăpând.
-          Şi decât zambilele?
-          Da, sunt mai frumoşi decât orice altă floare.
-          Eu aş zice că toate florile sunt la fel de frumoase, spuse Andrei.
În momentul în care Andrei îşi terminase propoziţia, cei doi copii erau strigaţi de părinţii lor.
Şi aşa mai trecuse o zi de primăvară.
(Pintilie Mihaela,  Şcoala Bostăneşti, înv.Mania Monica)

E primăvară iar…
După o iarnă friguroasă, primăvara frumoasă cu flori a venit din nou. Soarele a topit zăpada, iar păsările călătoare au venit pentru a cânta din nou cântecul lor miraculos.  O albină şi un fluture se întâlniseră din întâmplare pe o floare. Albina zise:
-          Bună!
-          Salut! Cum ţi-ai petrecut iarna?
-          Mi-am petrecut-o foarte frumos. Am lucrat toată ziua în stup. Avem liber doar seara şi duminica. Tu cum ti-ai petrecut iarna?
-          Eu am stat toată ziulica în pat şi mă uitam la televizor. Să ştii că nici vara asta n-am vrut să muncesc.
-          Stai, fluturaşule! Cum? N-ai muncit deloc vara aceasta?, întrebă supărată albino.
-          Nu. N-am avut chef de nimic.
-          Din primăvara asta să munceşti! Îi spuse albino cu un glas mai serios. Este primăvară iar!
(Zăbrăuţanu Florin, clasa a IV-a, Şcoala Bostăneşti, înv.Mania Monica)

Primăvara
      Era o zi de primăvară frumoasă si senină. Afară era cald, copacii înfloriseră la fel ca frumoasele zambile, lalele şi albărele din grădina mea. Zambilele se credeau cele mai frumoase fiindcă aveau multe flori şi culori deschise. Lalelele, din contră, ele se credeau deosebit de frumoase pentru că se considerau cele mai importante şi că atrăgeau toate privirile. Dar credeţi că albăstreaua se credea şi ea frumoasă? Ei, bine, nu! Ea credea că fiecare floare are propria sa frumuseţe indifferent de ce este.
Florile celelalte îi urmaseră totuşi sfaturile şi spuseră:
-          Eu cred că sunt cea mai frumoasă şi cea mai strălucitoare, spuse laleaua.
-          Ba nu! Eu sunt cea mai frumoasă! zise zambila.
-          Dar eu cred că amândouă sunteţi frumoase.
-          Asta crezi tu, dar te înşeli răspunse cu un glas răutăcios zambila.
-          Cred că mi-ai deschis inima, multumesc albăstreauă!
-          Ar fi bine să înţelegi şi tu zambilo, toate suntem frumoase.
-          Bine, bine, sunt de accord cu tine!
Şi aşa florile începuseră să se înţeleagă între ele, dar ceva nemaipomenit, o furtună i-a rupt lalelei o frunzuliţă, iar după ceva vreme se ofilise şi muri. Zambila şi albăstreaua fuseseră foarte triste, dar totuşi reuşiseră să depăşească această mare durere.
(Apalaghiţei Maria, Şcoala Bostăneşti, înv.Mania Monica)

Scrisoare către un prieten drag
Păuneşti, 15 martie 2018

Draga mea prietenă, Silvia,

Să ştii că mă gândesc cu dor la tine, draga mea amică. Nu ne-am mai văzut încă din clasa a III-a. Îmi pare tare rău că nu pot fi lângă tine în aceste moment dificile prin care treci lunile acestea.  Un cuvânt frumos din partea cuiva drag, sper că îţi aduce zâmbetul pe buze. Trebuie să lupţi şi să fii puternică pentru toţi ai tăi, deoarece dacă te vor vedea pe tine cu soarele pe chip, vor şti că îţi este bine.
Te îmbrăţişează cu iubire, Ioana.
(Zăbrăuţanu Ioana, clasa a VI-a B)

 La magie du printemps

La chaleur du printemps
Les rayons du soleil se sont réveillés,
Tout prend de la vie de nouveau.
Sur les plaines et les collines
Les fleurs commencent à apparaître.

Le printemps est arrivé
Et nous avons quitté
 Les gros manteaux d´hiver
À la fin du mois février.

On observe dans les villages
Les arbres ornés des fleurs
Avec leurs branches élevées au soleil
Et les hirondelles qui retournent  d´un  long voyage!
                         ( Laszlo Monica, clasa aVII-aB)








Le retour du printemps
Le printemps est revenu
Avec de  beaux jours
Qui ont  rechauffé  la terre
Et répand le parfum des fleurs dans l´ air.

Les perce-neige, ils nous ont beaucoup manqué,
Mais ils ont apparu soudain avec leur pureté,
Avec leur verdure, beauté et leur gaîté
Nous apportant de  milliers sourires.
                                                (Nedea Maria Nicoleta, clasa aVII-aB)

Le miracle du printemps
Le monde et la terre endormis ont commencé à s´éveiller à la vie. Les  nuages s´allignèrent au- déssus de  la colline boueuse de l´hiver et prirent ensuite leur vol vers les royaumes gélés.
Dans le ciel clair comme un cristal brilliant, les rayons chauds et dorés du soleil éclairés  aux couleurs du printemps réchauffent le sol et les arbres. Il n´y a pas encore aucune trace de glace sur les cours d´eau cristallins et sur les lacs.
Le printemps donne à la nature du passé la faicheur de l´ air, de la vie et de la joie. Un vent souffle doucement sur les champs , les oiseaux préparent leur nid, l´ ours est tiré hors de sa tanière et tous les autres animaux. Dans la soirée une brise de printemps chaude se promène seule parmi les branches des arbres et dans la nuit tranquille on entend de loin une chanson divine de bucium. Cette chanson annonce l´ arrivée du printemps et le fait qu´il suivront des jours ensoleillés et plus longs.
Partout dans la nature il y a des fleurs, de la verdure, des arbres fleurits qui enchantent les yeux et nous donne de la joie de vivre. Le printemps est la seule des quatre saisons de l´année qui nous donne l´impression que la nature renaît.
                                                                           (Drilia Teodora, clasa aVII-aA)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu